Ce este munca senzorială
Senzorial provine de la cuvintele sense sau sensuri. Deoarece nu există experiențe noi pe care copilul să le preia din munca senzorială, acesta se poate concentra pe perfecționarea tuturor simțurilor sale, de la cele vizuale la cele stereognostice.
Scopul lucrului senzorial
Scopul și scopul lucrului senzorial este ca copilul să dobândească informații clare, conștiente, și să fie capabil să facă apoi clasificări în mediul său. Montessori credea că experiențele senzoriale încep încă de la naștere. Prin intermediul simțurilor sale, copilul își studiază mediul înconjurător. Prin acest studiu, copilul începe apoi să-și înțeleagă mediul înconjurător. Pentru Montessori, copilul este un “explorator senzorial”.
Prin lucrul cu materialele senzoriale, copilul primește cheile de clasificare a lucrurilor din jurul său, ceea ce îl determină să își facă propriile experiențe în mediul său. Prin clasificare, copilului i se oferă, de asemenea, primii pași în organizarea inteligenței sale, ceea ce duce apoi la adaptarea sa la mediul înconjurător.
Grupuri de exerciții
Exercițiile senzoriale au fost concepute de Montessori pentru a acoperi fiecare calitate care poate fi percepută de simțuri, cum ar fi mărimea, forma, compoziția, textura, sunetul sau moliciunea, potrivirea, greutatea, temperatura etc. Deoarece Exercițiile acoperă o gamă atât de largă de simțuri, Montessori a clasificat Exercițiile în opt grupe diferite: Vizuale, Tactile, Barice, Termice, Auditive, Olfactive, Gustative și Stereognostice.
În cadrul Exercițiilor pentru simțul vizual, copilul învață cum să discrimineze vizual diferențele dintre obiecte similare și obiecte diferite.
În exercițiile de simț tactil, copilul învață prin intermediul simțului tactil. “Deși simțul tactil este răspândit pe întreaga suprafață a corpului, Exercițiile date copiilor se limitează la vârful degetelor și, în special, la cele ale mâinii drepte.” (Montessori, Maria (1997) The Discovery of the Child, Oxford, Anglia: Clio Press) Acest lucru îi permite copilului să se concentreze cu adevărat asupra a ceea ce simte, printr-o concentrare a unei mici părți a corpului său.
În exercițiile de simț baric, copilul învață să simtă diferența de presiune sau de greutate a diferitelor obiecte. Acest simț este accentuat prin utilizarea unei legături la ochi sau prin închiderea ochilor.
În Exercițiile de simț termic, copilul lucrează pentru a-și rafina simțul temperaturii.
În Exercițiile de simț auditiv, copilul discriminează între diferite sunete. Prin efectuarea acestor diferite Exerciții, copilul își va rafina și va deveni mai sensibil la sunetele din mediul său.
În Exercițiile pentru simțul olfactiv și gustativ, copilul primește o cheie pentru simțul său olfactiv și gustativ. Deși nu toate mirosurile sau gusturile îi sunt date copilului în aceste Exerciții, acesta lucrează pentru a distinge un miros de altul sau un gust de altul. El poate apoi să ia aceste simțuri și să le aplice la alte mirosuri sau gusturi din mediul său.
În cadrul Exercițiilor de simțuri stereognostice, copilul învață să simtă obiectele și să facă recunoașteri pe baza a ceea ce simte. “Când mâna și brațul sunt mișcate în jurul unui obiect, se adaugă la acea atingere o impresie de mișcare. O astfel de impresie este atribuită unui al șaselea simț special, care se numește simț muscular și care permite ca multe impresii să fie stocate într-o “memorie musculară”, care reamintește mișcările care au fost făcute.” ((Montessori, Maria (1997) The Discovery of the Child, Oxford, Anglia: Clio Press)
Materialul proiectat
Materialele lui Montessori pentru activitatea senzorială au provenit din propriile observații și din ideile și materialele medicilor francezi Itard și Seguin. Spre deosebire de materialul folosit pentru Viața practică, acest material fie nu a fost văzut niciodată, fie nu a fost folosit niciodată de copil în viața sa de zi cu zi. Acestea fiind spuse însă, copilul nu va primi experiențe noi prin utilizarea materialului. Acest lucru a fost gândit în mod intenționat pentru a-i oferi copilului ceea ce știe, dar poate că nu realizează încă, pentru ca apoi să-și perfecționeze cunoștințele. Pentru a face acest lucru, materialul este prezentat într-un mod specific sau într-un anumit tipar: copilul învață să potrivească lucrurile similare, apoi i se arată cum să clasifice materialul în funcție de calitatea acestuia și apoi primește limbajul legat de munca sa. Prin prezentarea materialului copilului în acest mod îi permite acestuia să înțeleagă pe deplin conceptul lucrării sale.
Toate materialele senzoriale au fost concepute având în vedere aceleași idei.
Toate materialele izolează o singură calitate cu care trebuie să lucreze copilul. Acest lucru îi permite copilului să se concentreze pe acea calitate.
Toate materialele au ceea ce se numește un control al erorilor. Acest lucru îl îndeamnă pe copil să facă singur corecțiile.
Toate materialele sunt plăcute din punct de vedere estetic. La fel ca în cazul materialelor Practical Life, acest lucru atrage atenția copilului asupra obiectelor și îi permite acestuia să manipuleze materialele cu ușurință.
Toate materialele trebuie să fie complete. Acest lucru permite copilului care lucrează cu materialul să termine întreaga lucrare fără a fi nevoit să se oprească pentru a găsi o piesă lipsă.
Întregul material este limitat. Prima utilizare a termenului “limitat” se referă la faptul că există doar un singur exemplar din fiecare material în mediul înconjurător. Acest lucru solicită celorlalți elevi să se bazeze pe răbdarea lor. A doua utilizare a cuvântului limitat se referă la ideea că nu toate calitățile sau informațiile dintr-o calitate sau dintr-o informație sunt oferite copilului. Acestui copil nu i se oferă toate culorile din lume, ci doar câteva selectate. În acest fel, copilului i se dau cheile informației, astfel încât aceasta îi stârnește curiozitatea și îl determină să învețe mai mult din interes propriu.
Cel mai important, toate materialele ar putea fi numite “abstracțiuni materializate”. Acest lucru înseamnă că, prin intermediul materialelor senzoriale ale lui Montessori, conceptele abstracte sunt transformate în materiale concrete.
Montessori a văzut importanța manipulării obiectelor pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă mai bine mediul înconjurător. Prin munca copilului cu materialele senzoriale, copilul este ajutat să facă abstracțiuni, este ajutat să facă distincții în mediul său, iar cunoștințele îi sunt transmise nu prin cuvânt, ci prin propriile sale experiențe.
Traducere și adaptare după Montessori – Sensorial – Introduction (infomontessori.com)
related posts: