Ce este viața practică

Practică: înseamnă de bază, utilă, cu scop
Viața: înseamnă modul de a trăi.

Exercițiile de viață practică sunt doar atât, sunt exerciții pentru ca copilul să învețe cum să desfășoare activitățile vieții într-un mod util.

Semnificația și scopul vieții practice

Scopul vieții practice este de a ajuta copilul să dobândească controlul în coordonarea mișcărilor sale și de a-l ajuta să dobândească independența și să se adapteze la societatea în care trăiește. Prin urmare, este important să "Învățăm învățând, nu corectând" (Montessori), pentru a permite copilului să fie un membru pe deplin funcțional în propria societate. Exercițiile de viață practică ajută, de asemenea, la creșterea și dezvoltarea intelectului și a capacității de concentrare a copilului și, la rândul lor, îl vor ajuta să dezvolte un mod ordonat de gândire.

Grupuri de exerciții

Exercițiile de viață practică pot fi clasificate în patru grupe diferite: Aplicații preliminare, Aplicații aplicate, Grație și curtoazie și Controlul momentului.

În cadrul Exercițiilor preliminare, copilul învață mișcările de bază ale tuturor societăților, cum ar fi turnatul, plierea și transportul.

În Exercițiile Aplicate, copilul învață despre îngrijirea și întreținerea care ajută la viața de zi cu zi. Aceste activități sunt, de exemplu, îngrijirea persoanei (de exemplu, spălarea mâinilor) și îngrijirea mediului înconjurător (de exemplu, ștergerea prafului de pe o masă sau măturatul în aer liber).

În cadrul exercițiilor de grație și curtoazie, copiii lucrează la interacțiunile dintre oameni și oameni.

În Exercițiile de control al mișcărilor, copilul învață despre propriile mișcări și învață cum să își perfecționeze coordonarea prin activități precum mersul pe linie.

Motivul pentru exercițiile de viață practică

Copiii sunt interesați în mod natural de activitățile la care au fost martori. Prin urmare, Dr. Montessori a început să folosească ceea ce a numit "Exerciții de viață practică" pentru a-i permite copilului să facă activități din viața de zi cu zi și, astfel, să se adapteze și să se orienteze în societatea sa.

Prin urmare, sarcina dirigintei este de a demonstra modul corect de a face aceste Exerciții într-un mod care să permită copilului să observe pe deplin mișcările. Montessori spune: "Dacă vorbești, nu te mișca, dacă te miști, nu vorbi".

Directoarea trebuie să țină cont, de asemenea, de faptul că scopul este de a arăta acțiunile, astfel încât copilul să poată pleca și să repete activitatea în felul său de succes. Montessori spune: "Sarcina noastră este să arătăm cum se face acțiunea și, în același timp, să distrugem posibilitatea de imitare". Copilul trebuie să își dezvolte propriul mod de a face aceste activități, astfel încât mișcările să devină reale și nu sintetice.

În perioada sensibilă cuprinsă între naștere și 6 ani, copilul construiește elementele de construcție interioară ale persoanei sale. Prin urmare, este important ca copilul să participe la activități care să îl pregătească pentru mediul în care trăiește, care să îi permită să crească independent și să își folosească abilitățile motorii, precum și să îi permită copilului să analizeze dificultățile pe care le poate avea în exercițiu și să rezolve problemele cu succes.

Montessori a văzut, de asemenea, nevoia copilului de ordine, repetiție și succesiune în mișcări. Exercițiile de viață practică ajută, de asemenea, copilul să își dezvolte coordonarea în mișcare, echilibrul și grația în mediul înconjurător, precum și nevoia acestuia de a-și dezvolta puterea de a fi tăcut.

Caracteristicile vieții practice

Deoarece Exercițiile de viață practică sunt menite să semene cu activitățile de zi cu zi, este important ca toate materialele să fie familiare, reale, casabile și funcționale. De asemenea, materialele trebuie să aibă legătură cu epoca și cultura copilului. Pentru a permite copilului să finalizeze pe deplin exercițiul și, prin urmare, să încheie întregul ciclu al activității, materialul trebuie să fie complet.

În mediul înconjurător, directoarea poate dori să codifice materialele prin culori, precum și să aranjeze materialele în funcție de dificultăți, pentru a facilita clasificarea și aranjarea lucrărilor de către copii.

Atractivitatea este, de asemenea, de cea mai mare importanță, deoarece Montessori credea că trebuie să i se ofere copilului ceea ce este mai frumos și mai plăcut ochiului, astfel încât să îl ajute să intre într-o "lume mai rafinată și mai subtilă".

Preluare, traducere și adaptare după Montessori - Practical Life - Introduction (infomontessori.com)